luni, 25 iunie 2012

Gradina visurilor mele

          Toata viata mi-am dorit o gradina. Copil fiind, mergeam pe strazi si ma uitam in la gradini. Nu-mi amintesc casele. Imi amintesc in schimb emotia puternica pe care mi-o starneau o tufa de trandafiri, o tufa de liliac, un strat cu lalele sau lacramioare. Nu de putine ori furam o floare care scotea capul prin plasa gardului, ca si cum as fi vrut sa am pentru mine personal o bucatica de divin, de perfectiune.

          Iar astazi am ajuns acolo. Astazi am ajuns sa-mi construiesc gradina din vis iar bucuria pe care o simt facand acest lucru este atat de mare incat am simtit nevoia sa o scriu undeva ca sa nu se piarda fericirea asta, asa cum presezi intr-un ierbar o floare foarte draga care-ti aminteste de un moment unic.

          Imi place sa fac totul in gradina: sa smulg buruieni, sa plantez, sa ud, sa inmultesc, sa greblez, sa tund iarba, etc. Iubesc orice are legatura cu gradinaritul si nu ma dau in laturi de la nicio munca. Respecta plantele si natura, nu folosesc niciodata substante chimice si sunt bucuroasa cand vad ca vin albinele la o floare plantata de mine. Ma lupt natural cu daunatorii (de exemplu curat cu mana goala paduchii verzi de pe bobocii sau lastarii de trandafir) si imi doresc sa am o gradina in care sa se simta acasa cat mai multe vietuitoare.
Atat de simplu si in acelasi timp atat de sofisticat!





Un comentariu:

  1. Imi place tare mult aceasta postare. Ma regasesc in dorinta ta cu gradina...in felul tau de a iubi natura. Din pacate, eu inca nu am o gradina.

    RăspundețiȘtergere