luni, 28 martie 2011

Tudor Chirila - Scrisoare catre liceeni

Un consiliu de administratie

Conform noii legi a invatamantului din "Consiliul de administratie" al scolii ar trebui sa faca si 2 parinti (pe langa profesori, un invatator,  directorul scolii , 2 reprezentanti din Consiul local si un reprezentant din partea primarului - directorul era necajit ca de ce nu si liderul de sindicat - Ceeeeee?????).

Sedinta mare cu comitetul de parinti in care directorul citeste un rezumat din lege. Dupa ce tremina de citit, el, directorul propune ca reprezentanti din partea parintilor pe domnul X si pe doamna Y (o marime a orasului care nu era de fata si care nici macar nu voia sa faca parte din respectivul consiliu). Ma uit tampita, ca pe vremea lui Ceausescu, cum tipul ne trateaza ca pe niste debili mintal si CUM NIMENI NU ARE NICIO PROBLEMA CU ASTA. Iar n-am de ales si spun ca nu consider normal sa fie numit cineva in lipsa (ca sa nu mai vorbim de faptul ca nu si-a dat consimtamantul) si insist asupra ideii ca un reprezentant al parintilor ar trebui sa faca parte dintr-o structura controlata de parinti, care sa raporteze parintilor adica din comitetul de parinti. N-are de ales si ne cere sa nominalizam pe cineva.

Daca s-a dat o lege care incearca implicarea parintilor in structurile de conducere ale scolilor, de ce legea nu a prevazut expres si organizarea de alegeri pentru desemnarea acestor reprezentanti? S-ar fi evitat astfel abuzurile tipic romanesti cu numirea cui convine conducerii si nu parintilor...

Democratia (si exercitiul democratic) la romani va ramane un vis frumos atat timp cat oamenii nu sunt inca liberi in capul si in sufletul lor.

vineri, 18 martie 2011

Capcana forumurilor

Acum cam un an am avut o discutie cu Sim despre forumuri. El cauta uneori informatii tehnice si era oripilat de nivelul sub-mediocru al informatiei, de aroganta moderatorilor, de prostia crasa a "supusilor" cu state vechi, de nevoia lor de a-ti demonstra ca au dreptate, etc. Intamplarea face sa-i cunoasca din facultate sau din activitatea profesionala pe cativa "guru" de pe forumuri tehnice si sa stie cam cate parale fac ei ca specialisti in viata reala .
La vremea respectiva nu vedeam insa niciun pericol in forumurile de parenting, le consideram chiar utile, eu insami gasindu-mi de multe ori inspiratia in ideile unor doamne inteligente si cu mult bun simt.
In ultima vreme insa am inceput sa ma uit cu alti ochi la astfel de forumuri si am descoperit o mutime de monstrii adormiti prin colturi si pe sub pat, monstrii care tind sa creasca in lumea virtualului pe zi ce trece.
REGULILE MELE DE SIGURANTA PE FORUM (a se citi "Din experienta lui Stan Patitul"):

- orice forum trebuie tratat cu prudenta, ca o secta in cautare de adepti. Ca orice secta se conduce dupa cateva idei bune, care merita folosite, iti va oferi ceva sfaturi utile cand te simti descurajat sau lipsit de inspiratie dar nu trebuie mers in niciun caz mai depare de atat. Se numeste ca si-a depasit atributiile si e de fugit cu 100 la ora in momentul in care moderatorul sau membrii "de baza" incep sa-ti ofere sfaturi care au legatura directa cu viata ta. Am vazut o moderatoare deosebit de respectata care, pe un forum de parenting sfatuia o mamica care incepea serviciul (10 ore pe zi) si era nevoita sa-si lase fiica de 2 ani cu mama ei, sa nu o lase cu bunica insensibila la "brest feeding" ci sa caute o cresa sau o bona!!!!
ORICE INDIVID CARE PE UN FORUM TE SFATUIESTE (pe baza a probabil 1% din ceea ce esti tu in realitate) SA OPEREZI SCHIMBARI IN VIATA REALA COMITE O INTERVENTIE INADMISIBILA IN VIATA TA PERSONALA!!! Sotul, parintii, prietenii, nu se parasesc pe baza unor sfaturi virtuale. Lumea de pe forum este o lume paralela, mincinoasa, nimeni nu este ceea ce pare a fi, nimeni nu are legitimitatea unor astfel de sfaturi.
- in momentul in care simti nevoia sa intri zilnic pe un forum ceva nu este in regula cu tine, ca persoana reala. Una este sa cauti informatia care te intereseaza, altceva este sa ajungi sa simti nevoia sa SOCIALIZEZI cu oameni despre care nu sti absolut nimic in realitate.
- cand esti atacat pe un forum cauta urgent sprijin in viata reala. Nu conteaza ce cred despre tine niste oameni virtuali. Conteaza ce gandesc despre tine familia si prietenii tai ADEVARATI. Cei mai multi oameni citesc pe diagonala ceea ce scri pe un forum, retin numai ceea ce este compatibil cu nivelul lor de cultura si isi fac o parere despre tine pe baza a acel 1% cat ai lasat tu sa se vada despre tine; astfel "inarmati" vor fi suficient de imbecili incat sa PRETINDA ca te cunosc, sa te atace sub centura daca nu esti de acord cu ei, sa te jigneasca chiar. Desi poate iti spui ca nu conteaza, ca totul este numai virtual, vezi cum o magarie SCRISA te face sa te albesti pur si simplu in fata computerului si te poate face sa te zvarcolesti zile in sir intrebandu-te "dar daca are dreptate". Ori nu este OK ca internetul SA ADAUGE stres in viata unui om. Se presupune ca intri pe net pentru divertisment, pentru informatie, in niciun caz pentru EXTRA-STRES.
- in momentul in care descoperi ca varianta ta despre viata (100% impartasita pe un forum) nu mai este impartasita de nimeni in viata reala inseamna ca ai pierdut complet legatura cu realitatea!!! In familiile functionale oamenii discuta si IMPREUNA ajung la o concluzie. In momentul in care incepi sa consideri ca esti singura care stie ce trebuie facut, ca parerea celorlalti nu conteaza, ca discutiile cu sotul legat de cresterea copilului de pilda devin tot mai mult "my way or no way" este un semn ca prezenta ta pe un anumit forum (pe care te simti 100% inteleasa) este cazul sa inceteze daca vrei sa ai o familie functionala.
- intreaba-te mereu ce-i anima pe oamenii care petrec zilnic ore in sir pe forumuri dand altora sfaturi de viata pe baza unor informatii absolut trunchiate. De ce o fac? N-au alta treaba?  N-au prieteni de vizitat, job la care sa mearga, pasiuni, case de construit, viata personala, interese de aparat, etc.? PAI... ADEVARUL ESTE CA NU PREA AU!!!
- informatia dintr-o carte are prioritate in fata informatiei de pe internet. Un om care scrie o carte o semneaza si si-o asuma. Articolele de pe net apar si dispar iar autorul unui articol de pe net poate pretinde oricand ca nu l-a scris niciodata.

miercuri, 16 martie 2011

Primavara

Am inceput gradinaritul. Un nou proiect: gradina de legume bio.
Caut de ceva vreme pe la toti peisagistii metode de a integra legume intr-o gradina "contemporary". Si am aflat ca ceea ce vreau eu nu numai ca se poate dar este chiar un nou trend in gradinaritul bio.
Se numeste "Square foot gardening", inseamna in esenta straturi frumoase, containerizate, in care culturile sunt foarte bine planificate si rotite, astfel incat sa se obtina maximum de satisfactie de pe minimum de teren alocat (si cu minimum de efort, desigur). Greu de descris entuziasmul lui Vlad fata de proiect si implicarea lui totala. Sim a construit stratul (a facut o cutie din lemn lunga de cam 3m si lata de 1.5m, fara fund si a adus pamant bun) iar noi am plantat salata (3 soiuri), ridichi, morcov si urmeaza a plantam ceapa verde in aprilie. Am mai pus seminte de marar. Stratul inaltat a fost acoperit cu folie, ca o mica sera, pentru inceput. In fiecare zi, dupa scoala, merg cu Vlad sa udam (adica sa ude el, ca pe mine nu ma lasa sa fac nimic) si sa vedem daca a rasarit ceva. Se cam face ca porcul si uniforma rebuie curatata dar nimic nu se compara cu ora aceasta petrecuta impreuna in aer liber. Cand o sa ne mutam (prin toamna??) asta chiar nu o sa mai fie deloc o problema. Dupa ce uda se apuca sa taie cu toporul, sa bata cuie prin diverse scanduri... cred ca totusi o sa aduc niste haine "de scandal" pentru el.
In realitate habar n-avem niciunii de cultura legumelor - poate am pus prea devreme semnitele, desi am respectat indicatiile de pe plicuri - dar pana la urma distractia conteaza.
Imi place atat de mult viata mea!

miercuri, 2 martie 2011

Bataia cu bulgari

Unul dintre jocurile de iarna favorite ale lui Vlad este bataia cu bulgari.
Unul dintre jocurile pe care eu nu le pot suferii (le consider o tampenie chiar) e... bataia cu bulgari.

Evident, am avut o discutie  si i-am spus ce nu-mi place mie la bataia cu bulgari (in primul rand ma deranjeza faptul ca este folosita pentru manifestarea agresivitatii unora impotriva altora). I-am spus totusi ca daca lui ii place eu n-am nicio problema cu asta.
Am investigat si de ce-i place lui: ii place sa arunce cu zapada si sa se arunce in el cu zapada, ii place sa aiba echipa si sa se lupte cu o alta echipa, ii place cavalerismul specific diferitelor lupte (desi ma straduiesc din greu sa-i explic ca asta in luptele adevarate e kaka-maka) si nu in ultimul rand ii place pentru ca zapada nu raneste pe nimeni (deci i se pare un joc inofensiv).

In fiecare zi se intalneste la iesirea din scoala cu copii pentru a se bate cu bulgari (fac niste aliante inainte sa iasa din scoala). Nu arunca in copiii care nu vor sa se lupte cu zapada.

In fiecare zi vine necajit:
- pentru ca cineva i-a dat in fata cu zapada murdara de urina;
- pentru ca partenerii lui de bulgareala nu accepta regula "fara bulgari in fata";
- pentru ca in timpul bulgarelii partenerii de echipa incep sa arunce in proprii coechipieri si el nu mai intelege nimic;
- pentru ca cineva i-a dat in cap cu un bulgare foarte tare;

Si ma enerveaza. Si-mi vine in minte poezia aceea de pe site-ul Feliciei (merg pe aceeasi strada, vad o groapa, cad in ea si azi si maine, etc....); bine, intelesul poeziei e ceva mai adanc dar cam acesta este sentimentul din momentul respectiv. (http://piersicuta.blogspot.com/2011/02/autobiography-in-five-chapters.html)

Si iarasi nu sunt sigura ca n-am gresit eu, cu sensibilitatea mea, cu non-agresivitatea mea de-o viata dusa pana la prostie monumentala, pentru ca poate daca nu-i spuneam nimic legat de faptul ca mie nu-mi place nu se mai gandea nici el din acest punct de vedere si lua linistit in fata bulgarii aferenti "jocului", dadea si el unii si "asa-i iarna"! Ce rahat! Sa te torturezi mereu ca orice spui (cu toata sinceritatea) poate la un moment dat sa strice ceva in copilul tau!