miercuri, 23 februarie 2011

Definitia substantivului

Astazi Vlad a lut B la testul la romana.

Fiind primul B din anul acesta am fost putin surprinsa. El era de-a dreptul necajit dar a concluzionat in final ca "se poate si mai rau". Cand m-am uitat pe lucrare am vazut ca subiectul la care gresise era "subliniati substantivele din text". Nu subliniase cuvinte ca "munte", "rau", "chip". Imi zice ca n-a stiut ca astea sunt OBIECTE.Si-i dau dreptate. La 10 ani muntele nu e un obiect.

Iau manualul de romana (Tudora Pitila si Cleopatra Mihailescu) si recitesc definitia substantivului:
"Partea de vorbire care denumeste FIINTE, LUCRURI, FENOMENE ale naturii se numeste substantiv."
Nimic despre faptul ca sunt si obiecte abstracte (sau o definitie pe intelesul unui copil de 10 ani al cuvantului "obiect" ca fiind ceea ce poate fi perceput prin simturi de examplu, nimc despre "substantivul, spre deosebire de alte parti de vorbire se poate numara" facilitandu-se astfel identificarea cu mai mult acuratete a substantivelor intr-un text.

Mi-e ciuda pe mine ca nu am fost mai atenta dar mai ciuda mi-e ca manualul e de cacao si ca niciodata nu sti cand o sa te lucreze pe la spate. Dar cel mai ciuda imi e cand vad ca Vlad sufera ca nu a stiut. I-am spus ca nu e vina lui dar astazi, cand a vorbit despre notele noi care i-au fost trecute in carnet nu a mentionat nimc despre B-ul de la romana ceea ce inseamna ca inca are oaresce emotii in legatura cu el.

luni, 21 februarie 2011

Sa mergi unde te duce copilul

Inainte sa devin mama visam cu ochii deschisi cum o sa fac cu copilul meu o multime de lucruri care-mi placeau mie. Visam cum o sa facem marionete si cum o sa montam teatre de papusi, cum o sa confectionam un teatru de umbre,  o sa pictam,  sa mergem la programele pentru copii de la muzeul de arta, o sa invatam sa facem ceramica la Muzeul Taranului Roman, etc.

Dar incet, incet, Vlad m-a condus de mana intr-o lume complet diferita de fiinta mea de atunci, o lume in care nu m-am gandit niciodata ca voi intra: lumea stiintelor. La inceput (pe la 2-3 ani) dintre toate cartile care i s-au aratat a ales Minienciclopediile Larouse. Le-a invatat pe de rost si a inceput sa vorbeasca curent folosind cuvinte de acolo. Apoi au fost pe rand Atlasul Geografic (paginile de la inceput cu formarea Pamantului, incretirea scoartei, formarea diferitelor feluri de roci, etc.), faza "dinozaurii",  Universul,  Paleontologia in general, apoi Geologia si Istoria, etc.

Incet, incet, a trebuit sa-mi accesez toate informatiile din liceu, sa caut, sa citim impreuna, sa merg de mai multe ori in muzee in care personal n-as fi pus niciodata pciorul si nu stiu exact cum, m-am trezit intr-o buna zi raspunzand automat, ca un om de stiinta,  la intrebari de tipul "de ce marmura are incrustatii roz in interiorul ei?". Pentru Sim - inginer - a fost mai simplu. Pentru mine - fire artistica - Saga in toata regula.

Nu mai stiu cine spunea ca atunci cand te pregatesti sa devi parinte este ca si cum te-ai pregati pentru o excursie in Italia. Faci planuri de Capela Sixtina si parca te vezi mancand pizza la Napoli. Dar iata ca avionul se rataceste si afli ca ai aterizat in Olanda. La inceput esti ingrozit, derutat, nu-ti gasesti locul si sensul. Dar incet-incet, descoperi ca Olanda e frumoasa, ca are mori de vant, lalele, pe Rembrandt...

10 ANI

Sambata Vlad a implinit un deceniu de viata.
Am organizat un "Tea party" in familie (buni, finii, etc.) in care am incecat sa re-creez ceaiurile din perioada victoriana. Invitatii au sosit la ora 5, desigur, au baut ceai englezesc cu lapte si au savurat beef sandwiches,  turkey sandwiches,  cucumber sandwiches, scones cu dulceata de portocale si alte nebunii. Ne-am prostit in ultimul hal, cu palarii si jobenuri, cu papioane si esarfe.
N-am facut o petrecere mare cu copii pentru ca este un an greu pentru noi din punct de vedere financiar (speram sa ne mutam pana la toamna in casa noua) dar asta mi-a dat o idee pentru tema petrecerii de la anul: "Ceaiul nebunilor". Inspiratie din "Alice in tara minunilor" de Lewis Carol. Invitatii sa vina cu palarii nebunesti si cu... nebunia dupa ei, desigur.
Jocuri: "Mitingul alergator", "Cricket", "Concurs de ghicitori fara raspuns" (Super cel din carte "Ce asemanare este intre un corb si o masa de scris?).

Iar dimineti...

In dinineata aceasta nu m-am mai dus direct la birou. Mi-am luat un ceai de la OMV si m-am dus la Fantana cu Ciresi.


Liniste, frig, cald in masina, ceaiul aromat si cald, cu miere, copaci acoperiti de chiciura, mirosul de zapada intrand prin ferastra deschisa, ici colo un tril de pasare zgribulita.



Dimineata poate sa inceapa!

marți, 15 februarie 2011

Dimineti

Dimineata nu-mi plac agitatia, discutiile in contradictoriu, obiecte trantite, incercarile de a face curatenie (zgomot de aspirator, vase zornaind, miros de masina de spalat vase, etc.). Dintotdeauna, cand vreau sa plec undeva la o anumita ora ma trezesc cu o ora mai devreme. Daca trebuie sa ies din casa la 5 dimineata ma trezesc la 4, daca trebuie sa ies la 8 ma trezesc la 7. De obicei ma trezesc la 6.20 pentru a iesi pe usa la 7.20. Nimic nu ma irita mai tare decat sa ma vars din pat direct in strada.
Mai intai vreau sa-mi aud zgomotul din urechi si bataile inimii. Asta cat beau o ceasca cu apa calda. Apoi  pregatesc fulgii de ovaz si cafeaua la filtru, imi mananc fulgii mei dupa care il scol pe Vlad. Vine cu ursii lui de plus (Paulica e nelipsit) si stam amandoi pe canapea sub o paturica uitandu-ne mai mult sau mai putin la stirile de la Realitatea, eu cu cafeaua in mana. Ne pupam, ne mangaiem, ne intindem, ne incalzim, etc. La 7 fix trebuie sa ne ridicam - el sa se duca sa manance, eu sa-mi incep toaleta. Avem 20 de minute sa iesim pe usa si inca 30 de minute ca sa ajungem la timp la scoala. In masina ascultam muzica sinfonica sau cate un audio-boock.
Este un program care functioneaza ca uns de 3 ani. Numai ca de la o vreme Vlad nu mai are chef. Incet-incet, nu stiu cum, am inceput sa ne petrecem diminetile (de la 7fix, momentul in care ar trebui sa incepem sa ne imbracam/spalam/mancam) intr-o continua zorire a lui Vlad pentru ca se tandaleste:
- isi trage o soseta si se apuca sa aranjeze soldatii ramasi de ieri pe covor
- sare peste spalatul pe dinti sau pieptanat
- il gasesc visand si-l zoresc; atunci el nu-si mai aminteste ce incepuse sa faca si, distrat, se indreapta spre toaleta unde nu are nimic de facut (a mai fost).
- afirma ca e gata dar nu si-a pus haina si caciula
- iese pe usa fara ghiozdan (uneori).
Mi-am dat seama ca toate acestea nu pot continua asa, ca ne chinuim inutil unii pe altii, ca ne transformam diminetile intr-o nebunie. Stiu ca teoretic parintii ar trebui sa asigure aducerea la timp a copilului la scoala, numai ca pentru un copil de 10 ani haturile nu mai sunt in mana parintilor decat intr-o mult prea mica masura. Pana acum, in 3 ani, nu am intarziat niciodata, desi Vlad este singurul copil din clasa care vine de la Ploiesti la scoala la Campina.
Asa ca am decis sa ma imbrac eu (Sim, care pleaca putin mai traziu sa-si continue ce are de facut) si sa nu-i mai spunem nimic lui Vlad.  Daca intarzie.... intarzie, e treaba lui nu a mea. I-am adus si lui la cunostinta noul plan.
Deci astazi m-am imbracat si dupa ce am fost gata m-am asezat pe un scaun cu o carte in mama si am asteptat linsitita sa ma anunte copilul cand e gata. Trebuie sa fac ceva ca sa nu ma uit la el ca daca ma uit ma enervez, asa ca cititul pare o solutie buna. Exista insa un Dumnezeu al aiuritilor ca nu stiu cum dar am prins la toate semafoarele din orase numai verde si am ajuns la scoala fix inainte sa se sune de intrare (ceea ce totusi nu-i OK pentru ca nu are timp sa se dezbrace in liniste, sa-si scoata cartile, sa se pregateasca pentru prima ora). Dar pana la urma asta e treaba lui nu a mea. Prefer sa avem acum ceva probleme decat sa ne tensionam relatia sau decat sa nu fie capabil sa ajunga la timp la intalnirile importante din viata lui.

joi, 10 februarie 2011

Discutie de Oameni Mari

- Mami, astazi am avut la pictura tema "Universul". Iti vine sa crezi ca doamna ne-a spus sa pictam fondul cu albastru? Si stelele asa, cu colturi, cum credeau anticii ca sunt stelele. I-am spus ca Universul nu are lumina, deci nu poate sa fie albastru, iar stelele  sunt facute din gaze si nu au colturi iar ea zis ca nu este obligatoriu sa desenam ceea ce exista, sa ne imginam noi...
- Pai da, nu avrut sa pictati realitatea ci ceea ce va imaginati voi, roz, mov, treba fiecaruia...
- Si atunci nu crezi ca tema nu trebuia sa fie  "Universul" ci "Universul fiecaruia dinre noi"?
- Just!