Nu s-a sfarsit inca Noiembrie si s-a dat startul la Craciun. (Colinde in magazine, decoratii, luminite)
-De ce au decorat de Craciun acum, mami? (sunt 15 grade afara si un soare...)
-Pentru ca spera ca daca incepem sa cumparam mai devreme or sa vanda mai mult.
Am jurat sa nu mai intru in niciun magazin pana pe 15 Decembrie. Nu de alta dar dupa 30 de zile de JingleBels si Felice Navidad in urechi eu devin ucigasa in masa!
Doamne si cat de mult imi place Craciunul!
luni, 29 noiembrie 2010
duminică, 28 noiembrie 2010
Oradea
Am fost la Oradea.
N-am putut sa nu-mi aduc aminte de Eva Heyman in timp ce rataceam pe strazile din centru. De la jurnalul Evei a inceput ruptura mea definitiva cu crestinismul. Si nu am mai vrut sa pun nimic in locul lui.
Ma simt bine asa, secular umanista.
Din pacate nimic la Oradea nu vorbeste despre Eva. As fi dorit sa pot aprinde o lumanare undeva.
http://www.annefrank.dk/children/new_page_5e.htm
Nu m-a impresionat in mod deosebit niciuna dintre cladirile despre care se vorbeste atat (barocul, neoclasicul, etc.) pentru ca am vazut la Roma, Paris, Dresda, etc. mult mai mult de atat.
Nu m-am asteptat insa la atat de mult secessionism. Cladiri originale, desprinse parca din 1001 de nopti cum am vazut numai la Oradea! Ce indrazneala pe arhitectii vremurilor! Astazi o astfel de arhitectura ar parea copilaroasa sau naiva. Dar este totusi atat de naturala si de vie!
N-am putut sa nu-mi aduc aminte de Eva Heyman in timp ce rataceam pe strazile din centru. De la jurnalul Evei a inceput ruptura mea definitiva cu crestinismul. Si nu am mai vrut sa pun nimic in locul lui.
Ma simt bine asa, secular umanista.
Din pacate nimic la Oradea nu vorbeste despre Eva. As fi dorit sa pot aprinde o lumanare undeva.
http://www.annefrank.dk/children/new_page_5e.htm
Nu m-a impresionat in mod deosebit niciuna dintre cladirile despre care se vorbeste atat (barocul, neoclasicul, etc.) pentru ca am vazut la Roma, Paris, Dresda, etc. mult mai mult de atat.
Nu m-am asteptat insa la atat de mult secessionism. Cladiri originale, desprinse parca din 1001 de nopti cum am vazut numai la Oradea! Ce indrazneala pe arhitectii vremurilor! Astazi o astfel de arhitectura ar parea copilaroasa sau naiva. Dar este totusi atat de naturala si de vie!
joi, 25 noiembrie 2010
Educatie civica
Ma enerveaza modul in care se studiaza materia in clasa a III-a.
Pe de o parte copiii sunt prea mici pentru abordari extinse.
Pe de alta parte riscul sa intelaga gresit diferite abordari simpliste si generale este mai mare decat riscul sa nu inteleaga mare lucru.
Basca multimea ideilor gresite , ca sa nu spun dauntoare...
Basca multimea ideilor gresite , ca sa nu spun dauntoare...
La lectia despre minciuna aflam ca "minciuna este un lucru rau si INJOSESTE PE OM".
La lectia despre respect se spune categoric "copiii au OBLIGATIA sa-i respecte pe adulti" si nu se completeaza cu obligatia adultilor de a-i respecta pe copii (ca acolo putea sa fie ideea de respect pentru viata in general sau "respecta ca sa fii respectat" deja le ceream prea mult).
La lectiile despre grupuri si organizatii apare incontinuu ideea ca orice grup are un lider. Si tampenia asta cu liderul este reimprospatata si la lectia cu "Grupurile de joaca" in care scrie fara drept de apel ca grupurile de joaca au un lider si niste norme care trebuiesc respectate. Si asta fara sa se vorbeasca deloc despre ce inseamna lider, diferenta dintre lider si conducator, etc. Plus ca LA GRUPUL DE JOACA LIDER - in conditiile in care copiii dintr-un grup bazat pe prietenie alterneaza rolul de lider in functie de joc? IN FAMILIE LIDER?
Am crezut ca daca retrag copilul de la ora de religie am scapat.
Dar Educatia Civica le-a pus capac la toate.
Si problema este ca nu stiu ce sa fac.
marți, 23 noiembrie 2010
Lumea lui Ion Barladeanu
Extraordinare lucrarile artistului.
Fascinanta povestea lui.
De neuitat omul.
Pentru mine a fost mai intai filmul de la HBO "Lumea vazuta de Ion B". Apoi i-am cautat lucrarile. Apoi i-am invatat pe de rost viata. Cand am aflat ca filmul a luat un Emmy m-am gandit ca merita mai mult decat atat. Rar mi-a fost dat sa vad atat de multa autenticitate si paradox intr-un documentar despre un artist.
- Ghena mizerabila in care locuia artistul, cum a fost gasit de galeristul Dan Popescu. (Nu-mi aduc aminte daca rezulta din film ca in realitate artistul Ovidiu Fenes care cauta pe la ghena unui bloc materie prima pentru colajele sale l-a descoperit primul, a fost fascinat de lucari si le-a propus lui Dan Popescu).
- Prima expozitie - Ion B se face frumos - cere niste crema de ghete neagra. Isi face ghetele si apoi isi "face" si geaca din piele cu aceeasi crema.
- O alta expozitie la Paris - mandru, Ion B isi arata lucrarile celorlati artisti simtindu-su unul dintre ei.
- "Ce va doriti cel mai mult?"
- "O bicicleta."
- Vizita in satul natal. A fost dat afara din casa de parinti care-l considerau "un nebun bun de nimic". Nu se intelegea cu tatal care era comunist inrait. Plange Ion B in satul natal. Intrezaresti copilaria necajita, sufletul fostului copil abuzat inca dinainte de a se naste... (Am citit mai tarziu intr-un interviu ca artistul are "9 luni de puscarie in burta mamei").
- Mereu colajele. Lucrarile par ale un copil care se joaca cu ce se da prin lagarul comunist (reviste straine cu branduri, artiste de cinema, Ceausescu si cu Leana, etc.).
"Ceea ce fac eu este sa-i pun mustati lui Dumnezeu
Sa-mi bat joc de ingeri
Sa ii iau la rost
Si sa desenez un zbenghi
Pe scafarlia domnului prost" (Minulescu)
Uneori jocul este copilaresc si simplu.
Alte ori e tragic, paradoxal sau crud.
Am impresia ca Ceausescu si Leana se substituie inconstient parintilor sai.
- Se duce cu colajele la locatarii din blocul cu ghena (carora obisnuia sa le faca diferite servicii) pentru a le arata ca este si el cineva; mandria, conditia umana restabilita;
- Scena finala: Ion B plimbandu-se mandru pe bicicleta. Hapy End.
The End.
Iar apoi circul natioal.
Ion B este nemultumit si spune ca lui filmul nu i-a adus niciun folos (ba ca dimpotriva, l-a facut de ras).
Pentru film Ion B a fost platit cu 1000 EUR!!!
Ion B inca mai locuieste in ghena desi lucraile lui s-au vandut cu mii de EUR bucata.
Ion B a locuit la un moment dat cu chirie intr-un apartament dar proprietarii l-au evacuat din cauza mizeriei de ghena in care locuia.
S-a reapucat de bautura (nu cred ca se lasase vreodata).
Un proces intre galeria H'art si Ion B pentru dreopturile de autor.
Regizorul Alexander Nanu se cearta cu Dan Popescu pe subiectul "cine a profitat mai mult de urma lui Ion B.
As face un colaj cu cele de mai sus. Daca-as avea talentul lui IonB as vinde bine la Paris! Sau as sfarsi intr-o ghena ceea ce n-ar fi obligatoriu rau.
Pana la urma lumea toata e o ghena.
Fascinanta povestea lui.
De neuitat omul.
Pentru mine a fost mai intai filmul de la HBO "Lumea vazuta de Ion B". Apoi i-am cautat lucrarile. Apoi i-am invatat pe de rost viata. Cand am aflat ca filmul a luat un Emmy m-am gandit ca merita mai mult decat atat. Rar mi-a fost dat sa vad atat de multa autenticitate si paradox intr-un documentar despre un artist.
- Ghena mizerabila in care locuia artistul, cum a fost gasit de galeristul Dan Popescu. (Nu-mi aduc aminte daca rezulta din film ca in realitate artistul Ovidiu Fenes care cauta pe la ghena unui bloc materie prima pentru colajele sale l-a descoperit primul, a fost fascinat de lucari si le-a propus lui Dan Popescu).
- Prima expozitie - Ion B se face frumos - cere niste crema de ghete neagra. Isi face ghetele si apoi isi "face" si geaca din piele cu aceeasi crema.
- O alta expozitie la Paris - mandru, Ion B isi arata lucrarile celorlati artisti simtindu-su unul dintre ei.
- "Ce va doriti cel mai mult?"
- "O bicicleta."
- Vizita in satul natal. A fost dat afara din casa de parinti care-l considerau "un nebun bun de nimic". Nu se intelegea cu tatal care era comunist inrait. Plange Ion B in satul natal. Intrezaresti copilaria necajita, sufletul fostului copil abuzat inca dinainte de a se naste... (Am citit mai tarziu intr-un interviu ca artistul are "9 luni de puscarie in burta mamei").
- Mereu colajele. Lucrarile par ale un copil care se joaca cu ce se da prin lagarul comunist (reviste straine cu branduri, artiste de cinema, Ceausescu si cu Leana, etc.).
"Ceea ce fac eu este sa-i pun mustati lui Dumnezeu
Sa-mi bat joc de ingeri
Sa ii iau la rost
Si sa desenez un zbenghi
Pe scafarlia domnului prost" (Minulescu)
Uneori jocul este copilaresc si simplu.
Alte ori e tragic, paradoxal sau crud.
Am impresia ca Ceausescu si Leana se substituie inconstient parintilor sai.
- Se duce cu colajele la locatarii din blocul cu ghena (carora obisnuia sa le faca diferite servicii) pentru a le arata ca este si el cineva; mandria, conditia umana restabilita;
- Scena finala: Ion B plimbandu-se mandru pe bicicleta. Hapy End.
The End.
Iar apoi circul natioal.
Ion B este nemultumit si spune ca lui filmul nu i-a adus niciun folos (ba ca dimpotriva, l-a facut de ras).
Pentru film Ion B a fost platit cu 1000 EUR!!!
Ion B inca mai locuieste in ghena desi lucraile lui s-au vandut cu mii de EUR bucata.
Ion B a locuit la un moment dat cu chirie intr-un apartament dar proprietarii l-au evacuat din cauza mizeriei de ghena in care locuia.
S-a reapucat de bautura (nu cred ca se lasase vreodata).
Un proces intre galeria H'art si Ion B pentru dreopturile de autor.
Regizorul Alexander Nanu se cearta cu Dan Popescu pe subiectul "cine a profitat mai mult de urma lui Ion B.
As face un colaj cu cele de mai sus. Daca-as avea talentul lui IonB as vinde bine la Paris! Sau as sfarsi intr-o ghena ceea ce n-ar fi obligatoriu rau.
Pana la urma lumea toata e o ghena.
luni, 22 noiembrie 2010
Huliganii
In romanul omonim al lui Eliade, huliganii sunt reprezentatii tinerei generatii interbelice razvratite. Niste oameni care vor sa fie liberi si gasesc ca libertaea inseamna eliberarea si de orice morala. Huliganii lui Eliade CRED ca isi raman credinciosi numai lor insisi, idealurilor si valorilor lor personale. Restul, orice morala impusa de societate (minciuna, tradarea, hotia, etc.), orice este permis. Din pacate insa, toate personajele care se considera libere (si-si afirma cu pumnul in masa aceasta libertate) continua sa fie, inconstient, tributare parintilor lor. Unul este programat de tata sa construiasca avionul pe care l-a visat, altul sa rascumpere averea familiei si sa razbune mortii, altul sa nu se poata casatori pentru ca parintii lui au avut un mariaj de cosmar, etc.
Si m-am gandit la generatia mea. Generatia care da cu parintii de pamant, ii anuleaza daca este necesar si-si permite sa le arunce literamente la cos valorile false. Noi vom reusi oare sa fim liberi? Sau vom reusi macar sa croim cu maceta un drum pe care sa mearga nestingherita libertatea copiilor nostri?
Ca o parte a societatii ne considera pe noi, cei ce credem in copilul liber huligani asta este indubitabil pentru ca am primit in ultima vreme pe email foarte multe slide-show-ri (categoria "educative") in care fel de fel de frustrati isi pun insistent intrebari gen "unde o sa ajunga lumea daca-i lasam pe copii sa faca din noi ce vor" sau "cine nu are batrani sa-si cumpere" si in care suntem cu totii indemnati sa luam parte la ingrijorarea lor si sa ne trezim...
Mai exista si astfel de articole... http://www.ziarullumina.ro/articole;1419;1;47429;0;Autoritatea-parintilor-un-drept-natural.html
Vom reusi oare noi sa mergem pana la capat sau vom sfarsi ca si huliganii lui Eliade determinati de mrejele propriului nostru trecut?
Pentru ca si daca-ti anulezi complet parintii si societatea in care au trait ei si arunci la cos toate valorile create de ei este tot lipsa de libertate. Omul liber vede, gandeste desface pachetul si alege ce are nevoie din ceea ce gaseste acolo. DAR DESFACE PACHETUL.
Si m-am gandit la generatia mea. Generatia care da cu parintii de pamant, ii anuleaza daca este necesar si-si permite sa le arunce literamente la cos valorile false. Noi vom reusi oare sa fim liberi? Sau vom reusi macar sa croim cu maceta un drum pe care sa mearga nestingherita libertatea copiilor nostri?
Ca o parte a societatii ne considera pe noi, cei ce credem in copilul liber huligani asta este indubitabil pentru ca am primit in ultima vreme pe email foarte multe slide-show-ri (categoria "educative") in care fel de fel de frustrati isi pun insistent intrebari gen "unde o sa ajunga lumea daca-i lasam pe copii sa faca din noi ce vor" sau "cine nu are batrani sa-si cumpere" si in care suntem cu totii indemnati sa luam parte la ingrijorarea lor si sa ne trezim...
Mai exista si astfel de articole... http://www.ziarullumina.ro/articole;1419;1;47429;0;Autoritatea-parintilor-un-drept-natural.html
Vom reusi oare noi sa mergem pana la capat sau vom sfarsi ca si huliganii lui Eliade determinati de mrejele propriului nostru trecut?
Pentru ca si daca-ti anulezi complet parintii si societatea in care au trait ei si arunci la cos toate valorile create de ei este tot lipsa de libertate. Omul liber vede, gandeste desface pachetul si alege ce are nevoie din ceea ce gaseste acolo. DAR DESFACE PACHETUL.
Din orasul lui Caragiale...
Intalnire cu masa credala la U, mare fabrica, fosta de stat din judetul nostru.
Ma duc neagra de suparare (au sa-mi dea cam 18 000 EUR), decisa sa fac tot ce se poate pentru a se intra in faliment, stiind insa ca nu pot face mare lucru pentru ca ultimul (si primul) cuvant il au ANAF-ul (fiscul) si bancile (adica cei mai mari creditori).
Ajung la sedinta unde primesc o situatie financiara. Dintr-o privire vad ceea ce este evident: numai pentru a-si plati datoria restanta catre fisc U are nevoie de 20 de ani (in conditiile in care atinge anual nivelul profitului din 2008, cel mai bun an, conform situatiei financiare. Pentru noi, ceilati creditori, ramane sa ne recuperam de la stat 19% TVA, dar asta numai dupa declansarea procedurii de faliment. Altfel nu vedem niciun ban cel putin 20 de ani, daca om mai trai pana atunci.
Si incepe sedinta. Si incep sa se ridice ceilalti creditori (PROPRIETEARI CA SI MINE DE FIRME, CARORA "U" LA TRASESE O TEAPA SI MAI MARE DECAT A MEA). Si incep sa urle ca la sedinta comunista, rosii la fata, cu jugulara sa stea sa se sparga:
"Cerem inlocuirea Administratorului Judiciar pentru ca a cerut falimentul, pentru ca doreste distrugerea economiei prahovene"
"Aceasta uzina in care s-a investit atat de mult, care este ca o mireasa gata sa fie dusa la maritat, dumneavoastra (Adminisrtratorul judiciar adicatelea) vreti s-o distrugeti!". Si arata cu degetul catre biata femeie, reprezentantul respectivului Administrator.
"Nu se poate sa distrugem tot ce s-a construit cu atata truda in tara aceasta, sa taiem chiar totul, sa vindem si sa dam la fier vechi". Etc, etc., etc.
In prima faza am crezut ca am gresit sedinta. Ca sunt la sindicat sau cam asa ceva si ca tipii aia care urlau cu pumnul strans sunt angajatii "U" care raman fara paine.
Stateam si-i priveam uluita pe oamenii acestia, carora U le furase la propriu banii (pentru ca U a cerut intrarea in insolventa stiind foarte bine ca de la acest moment se baga sub un fel de umbrela si nu i se va mai cere sa plateasca datoriile restante) cum isi taiau cu fanatism ultima sansa de a mai recupera macar 19% din sumele datorate (multi dintre ei aveau sute de mii de EUR de recuperat) si care incercau linsarea Administratorului Judiciar pentru ca incercase sa le aduca la cunostinta situatia financiara dezastruoasa a "miresei" si ceruse ceea ce era mai bine pentru ei, falimentul.
Evident, ANAF-ul (care nu avea niciun interes sa ne ramburseze noua TVA-ul fix de maine) cere intrarea in "Reorganizare judiciara". Banca si firma de leasing cer falimentul dar nu se intruneste procentajul necesar asa ca se decine "Reorganizarea". Ceea ce inseamna ca firma continua sa lucreze sub supraveghere si sa fie in continuare o gaura neagra, platindu-si datoriile restante... intr-o zi... cu soare.
Aplauze si urale.
Nu mai rezist si ma inscriu la cuvant. Prezint pe intelesul tuturor, scurt, situatia.
Pauza de cafea.
Prin fata mea incep sa defileze unul cate unul antevorbitorii cei mai infocati (aia cu mireasa si jugulara). Sunt spasiti ca niste copii si ma intreaba cu ochii umezi:
"Si ziceti ca nu ne mai luam banii?"
"Nu! le spun. Mancati covrigei. E tot ce o sa mai luati de la U".
Dumnezeule, de ce m-ai aruncat tu cu buna stiinta in tara asta de prosti?
Ma duc neagra de suparare (au sa-mi dea cam 18 000 EUR), decisa sa fac tot ce se poate pentru a se intra in faliment, stiind insa ca nu pot face mare lucru pentru ca ultimul (si primul) cuvant il au ANAF-ul (fiscul) si bancile (adica cei mai mari creditori).
Ajung la sedinta unde primesc o situatie financiara. Dintr-o privire vad ceea ce este evident: numai pentru a-si plati datoria restanta catre fisc U are nevoie de 20 de ani (in conditiile in care atinge anual nivelul profitului din 2008, cel mai bun an, conform situatiei financiare. Pentru noi, ceilati creditori, ramane sa ne recuperam de la stat 19% TVA, dar asta numai dupa declansarea procedurii de faliment. Altfel nu vedem niciun ban cel putin 20 de ani, daca om mai trai pana atunci.
Si incepe sedinta. Si incep sa se ridice ceilalti creditori (PROPRIETEARI CA SI MINE DE FIRME, CARORA "U" LA TRASESE O TEAPA SI MAI MARE DECAT A MEA). Si incep sa urle ca la sedinta comunista, rosii la fata, cu jugulara sa stea sa se sparga:
"Cerem inlocuirea Administratorului Judiciar pentru ca a cerut falimentul, pentru ca doreste distrugerea economiei prahovene"
"Aceasta uzina in care s-a investit atat de mult, care este ca o mireasa gata sa fie dusa la maritat, dumneavoastra (Adminisrtratorul judiciar adicatelea) vreti s-o distrugeti!". Si arata cu degetul catre biata femeie, reprezentantul respectivului Administrator.
"Nu se poate sa distrugem tot ce s-a construit cu atata truda in tara aceasta, sa taiem chiar totul, sa vindem si sa dam la fier vechi". Etc, etc., etc.
In prima faza am crezut ca am gresit sedinta. Ca sunt la sindicat sau cam asa ceva si ca tipii aia care urlau cu pumnul strans sunt angajatii "U" care raman fara paine.
Stateam si-i priveam uluita pe oamenii acestia, carora U le furase la propriu banii (pentru ca U a cerut intrarea in insolventa stiind foarte bine ca de la acest moment se baga sub un fel de umbrela si nu i se va mai cere sa plateasca datoriile restante) cum isi taiau cu fanatism ultima sansa de a mai recupera macar 19% din sumele datorate (multi dintre ei aveau sute de mii de EUR de recuperat) si care incercau linsarea Administratorului Judiciar pentru ca incercase sa le aduca la cunostinta situatia financiara dezastruoasa a "miresei" si ceruse ceea ce era mai bine pentru ei, falimentul.
Evident, ANAF-ul (care nu avea niciun interes sa ne ramburseze noua TVA-ul fix de maine) cere intrarea in "Reorganizare judiciara". Banca si firma de leasing cer falimentul dar nu se intruneste procentajul necesar asa ca se decine "Reorganizarea". Ceea ce inseamna ca firma continua sa lucreze sub supraveghere si sa fie in continuare o gaura neagra, platindu-si datoriile restante... intr-o zi... cu soare.
Aplauze si urale.
Nu mai rezist si ma inscriu la cuvant. Prezint pe intelesul tuturor, scurt, situatia.
Pauza de cafea.
Prin fata mea incep sa defileze unul cate unul antevorbitorii cei mai infocati (aia cu mireasa si jugulara). Sunt spasiti ca niste copii si ma intreaba cu ochii umezi:
"Si ziceti ca nu ne mai luam banii?"
"Nu! le spun. Mancati covrigei. E tot ce o sa mai luati de la U".
Dumnezeule, de ce m-ai aruncat tu cu buna stiinta in tara asta de prosti?
Abonați-vă la:
Postări (Atom)