Ieri a fost o zi plina.
Vlad a terminat clasa a IV-a si suntem oficial in vacanta. Au avut o serbare plictisitoare la sfarsitul careia am aflat ca unicul lui prieten din clasa se muta de la anul la Ploiesti. Asta e norocul! S-au dat premii dar nu s-au anuntat. Fiecare copil a primit diploma pe care scria ce premiu a luat dar strigarea s-a facut in ordine alfabetica. Desi Vlad a luat premiul I mi-a placut ce a spus invatatoarea: "pana la clasa a IV-a competitia este numai cu noi insine". Foarte frumos!
Pe de alta parte in urbea noastra mica are loc un eveniment cu adevarat remarcabil si anume "Festivalul teatrelor de proiect" ceea ce inseamna cate doua spectacole de teatru pe zi, timp de 3 zile. Ziua de ieri a fost deosebita.
Mai intai s-a jucat Conu' Leonida fata cu reactiunea in doua intrepretari diferite. Prima, mai apropiata de conceptul original, jucata cu pasiune cu mult talent si pasiune i-a placut si lui VLad, care a ras de s-a prapadit.
A doua a fost o viziune extrem de originala a unei trupe din Bulgaria (probabil in cadrul schimbului cultural cu prilejul anului Caragiale) care, in ciuda unei mici probleme tehnice (taducerea din limba bulgara a fost partial ilizibila) m-a impresionat profund. Am vazut un "Conu' Leonida" dramatic cu o viziune extrem de actuala a unui homo-politicus ce-si trage in realitate seva din tragedia vietii personale, singura reala, concreta, singura care conteaza si are sens pentru spectator, in timp ce maretele idei sociale si politice cum sunt "republica" sau "revolutia" sunt numai pretexte pentru manifestarea furiei sau defense ale irationalului omenesc pentru blocarea adevaratelor rani emotionale cum ar fi tradarea, respingerea sau pierderea marii iubiri. Piesa se termina in intuneric, cu Yasena Gospodinova (Mita), in rolul iubitei tradatoare coplesita de vinovatie, chircita intr-un colt al scenei, reusind sa puna pentru o secunda pe umerii publicului crucea grea pe care si-o asuma (nu stim daca din dragoste sau din vinovatie) si pe care o va putea purta de acum incolo alaturi de sotul nebun.
Apoi a urmat piesa ,,Sirena si Victoria" jucata de Teatrul ,,George Ciprian" Buzau, cu Valeria Ogasanu, Virgil Ogasanu si Diana Lupescu. Pentru mine revelatia spectacolului a fost Diana Lupescu, in rolul surprinzator al unei patroane de agentie imobiliara vesnic abtiguita si kitschoasa, dar cu un suflet bun, simplu si candid. Personajul Serena, subtil inobilat cu delicatetea sufleteasca dar si cu umorul actritei, a devenit pentru cateva ore o persoana reala si perfect credibila. Pe de alta parte rolurile intelectualilor din piesa au fost cam patetice si teziste (banii nu conteaza, ei cauta stele pe cer, romantismul pur e la mare inaltime.... Heloooo! Wake up!). Sau ma rog, poate ca asta a fost si ideea piesei... ca de-aia se numea comedie. Apropos, dupa piesa am realizat cat de des spun oamenii "bai!" - na ca n-am diacritice romanesti ca sa scriu corect.
Mi-a fost ciuda ca la sfarsitul spectacolului comunitatea nu s-a putut mobiliza pentru a oferi niste flori. Situatie de toata jena! La spectacolele de astazi cumpar eu si gata.
Dupa spectacol am copt paine pana la ora 2 noaptea (m-am organizat prost si asa a rezultat). Am facut in premiera paine cu masline Kalamata, herbs de Provence si coaja de lamaie; cu maia salbatica. A iesit o nebunie. Voi pune poze.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu