Paris

Am fost la Paris.
Cu Sim. Doar noi doi. Nici acum nu-mi vine sa cred...
Am plecat de pe o zi pe alta si, ca toate calatoriile neprogramate a fost un vis.
...am stat in centru (trei nopti), la un hotel numit "Castiglione";
...am mancat cele mai fine tarte din lume la celebrul "Ladure" - primul "Salon de The" al Parisului (si primul loc in care doamnele au putut iesi neinsotite de un barbat fara ca escapada sa aiba urmari sociale dintre cele mai grave);
...am vazut Musee D'Orsay de la ora 11AM pana la ora inchiderii si nu m-am saturat de impresionisti desi ma dureau picioarele pana la tipat si am ajuns cu rani seara la hotel;
...ne-am plimbat pe stradute inguste si am admirat decoratiuni de Craciun la magazine si case de un rafinament deosebit (erau la moda jardinierele cu iedera naturala in spatele carora erau plantate superbe ciclame mici, rosii ; apoi din loc in loc cateva beculete mici, albe). Totul era discret si rafinat, lumini exact cat trebuie pentru a pastra mirajul si culoare exact cat este necesar.
...cu ultimele puteri (si aceleasi picioare din ziua precedenta) am vazut o mica aripa a muzeului Louvre (cred ca este nevoie de saptamani intregi pentru a-l vedea in intregime). Sculptura din secolele 12, 13 si 14, sticlarie, ceramica. Sculptura fina, expresiva, sfinti, regi si regine de statura mica (contrastanta cu sculptura romana, greaca, saxona, etc. care este mare, grandioasa). Ceramica elaborata. Sticlaria era atat de fina incat daca erai un babuin nemanierat nici macar nu erai capabil sa stai in vecinatatea acestor obiecte fara sa le faci tandari in 5 minute. Nimic nu-ti taia respiratia de la intrate prin grandoare sau maretie. Dar totul te impresiona la o privire mai atenta. Grija si atentia la detalii, rafinamentul, dar mai ales aceast tipar cultural axat pe "putin si bun" sau "mic si frumos" faceau ca fiecare obiect (ca si Parisul, atat cat l-am vazut noi) sa aiba un farmec de neuitat.

Exista doua mari tipuri de suflete: cele care te fascineaza imediat si-ti taie respiratia prin vitalitatea lor si cele care, asemeni artei franceze, se cer descoperite incet, putin cate putin si cu rabdare. Noi oamenii avem rar timp pentru cele din urma. Probabil de aceea ne si imbulzim in jurul vedetelor...

...Dar cel mai mult la Paris mi-au placut... barbatii. Cei mai eleganti si mai rafinati brabati pe care i-am vazut (cu exceptia lui Sim, desigur, dar el nu se pune pentru ca vorbim despre cu totul altceva aici:)). Ingrijiti, manierati, in costume impecabile, cu pardesie perfect croite si fulare splendide (colorate sau gri) in jurul gatului... Nimeni nu mergea la restaurant vineri sau sambata seara in geaca (fie ea si de 2000 de EUR). Pentru mine a fost ca si cum m-as fi teleportat in alte timpuri, niste timpuri in care oamenii aveau suficient timp pentru ei si pentru cei din jurul lor.

Poze:
http://picasaweb.google.com/barcapevaluri/Paris#