joi, 19 mai 2011

D'ale copilariei

Ieri clasa lui Vlad a petrecut 3 ore in compania unei clase de elevi de a XI-a. Liceenii au fost extraordinari. S-au pregatit cu fursecuri, bomboane, sucuri, au organizat diverse concursuri, au facut niste proiecte comune unde cei  mari au facut echipa cu cei mici  (Vlad a adus o sacosa de plastilina si a facut un peisaj de munte impreuna cu coechipierul lui). La sfarsit au organizat un concurs de dans. Cei mici au dansat s cei mari au fost in juriu :)). A castigat Vlad!!!! Habar n-am cum ca eu nu l-am vazut niciodata dansand. A primit premiu o ciocolata si a venit deosebit de incantat.

Acum, vorba lui Sim, din doua una: ori a dansat bine si le-a placut pustilor de liceu, ori i-a facut pe toti sa se tavaleasca de ras si i-au premiat tupeul.

5 comentarii:

  1. Alice, simt in cuvintele tale un fel de scepticism si o mirare ca Vlad a putut castiga acel concurs! Ce-ti spune tie chestia asta despre modul cum il vezi tu?

    RăspundețiȘtergere
  2. Eu incerc sa-l vad asa cum este: ca pe o carte cu pagini albe in care poate scrie ce doreste. Numai ca pe masura ce copilul creste el scrie totusi niste capitole in cartea aceea, capitole asupra carora nu poti sa nu reflectezi.
    Nu are cum sa nu fie uimitoare castigarea unui concurs de dans de catre Vlad care asculta numai Mozard si care de cate ori ma vede pe mine dansand prin casa dupa muzica moderna incepe sa se prosteasca, imi pune piedica, vine cu o trompetica, face pe clovnul, etc.
    Ca sa nu mai spun ca Ariadna, o colega de-a lui care ia de la 4 ani lectii de dans si care vrea sa se faca dansatoare A IESIT PE OCUL II.

    RăspundețiȘtergere
  3. Talent de recitator, acum premiu la dans, iata cum iese la lumina artistul din el. Oricum ar fi dansat e clar ca n-a avut trac, daca s-a dezlantuit si a fost premiat. Bravo lui!

    RăspundețiȘtergere
  4. Mi-ar placea sa fie lucrurile atat de simple. O fire artistica ar trebui insa dublata de o oarecere creativitate. Din pacate ma lovesc de o rezistenta veche si constanta pe aceasta latura. Acum la calsa a III-a incep sa se ceara compuneri. "O zi la padure" de pilda. Si el zice "n-am fost la padure". "Imagineaza-ti ca ai fost, ce ti-ar fi placut sa faci?". Si el zice "nu pot sa fac asa ceva, este o minciuna", etc., etc. Daca trebuie sa povesteasca in scris ceva ce a citit povesteste foarte frumos. Dar cand trebuie sa compuna el ceva original pare ca-si tranteste singur o bariera.

    RăspundețiȘtergere
  5. Sugereaza-i sa-si imagineze cum ar decurge o zi la padure din vata lui X sau Y, prieteni de-ai lui, ce crede el ca ar face la padure unul din ei, asa poate cade bariera aia.

    RăspundețiȘtergere