Din orasul lui Caragiale...

Intalnire cu masa credala la U, mare fabrica, fosta de stat din judetul nostru.
Ma duc neagra de suparare (au sa-mi dea cam 18 000 EUR), decisa sa fac tot ce se poate pentru a se intra in faliment, stiind insa ca nu pot face mare lucru pentru ca ultimul (si primul) cuvant il au ANAF-ul (fiscul) si bancile (adica cei mai mari creditori).
Ajung la sedinta unde primesc o situatie financiara. Dintr-o privire vad ceea ce este evident: numai pentru a-si plati datoria restanta catre fisc U are nevoie de 20 de ani (in conditiile in care atinge anual nivelul profitului din 2008, cel mai bun an, conform situatiei financiare. Pentru noi, ceilati creditori, ramane sa ne recuperam de la stat 19% TVA, dar asta numai dupa declansarea procedurii de faliment. Altfel nu vedem niciun ban cel putin 20 de ani, daca om mai trai pana atunci.
Si incepe sedinta. Si incep sa se ridice ceilalti creditori (PROPRIETEARI CA SI MINE DE FIRME, CARORA "U" LA TRASESE O TEAPA SI MAI MARE DECAT A MEA). Si incep sa urle ca la sedinta comunista, rosii la fata, cu jugulara sa stea sa se sparga:
"Cerem inlocuirea Administratorului Judiciar pentru ca a cerut falimentul, pentru ca doreste distrugerea economiei prahovene"
"Aceasta uzina in care s-a investit atat de mult, care este ca o mireasa gata sa fie dusa la maritat, dumneavoastra (Adminisrtratorul judiciar adicatelea) vreti s-o distrugeti!". Si arata cu degetul catre biata femeie, reprezentantul respectivului Administrator.
"Nu se poate sa distrugem tot ce s-a construit cu atata truda in tara aceasta, sa taiem chiar totul, sa vindem si sa dam la fier vechi". Etc, etc., etc.

In prima faza am crezut ca am gresit sedinta. Ca sunt la sindicat sau cam asa ceva si ca tipii aia care urlau cu pumnul strans sunt angajatii "U" care raman fara paine.

Stateam si-i priveam uluita pe oamenii acestia, carora U le furase la propriu banii (pentru ca U a cerut intrarea in insolventa stiind foarte bine ca de la acest moment se baga sub un fel de umbrela si nu i se va mai cere sa plateasca datoriile restante) cum isi taiau cu fanatism ultima sansa de a mai recupera macar 19% din sumele datorate (multi dintre ei aveau sute de mii de EUR de recuperat) si care incercau linsarea Administratorului Judiciar pentru ca incercase sa le aduca la cunostinta situatia financiara dezastruoasa a "miresei" si ceruse ceea ce era mai bine pentru ei, falimentul.
Evident, ANAF-ul (care nu avea niciun interes sa ne ramburseze noua TVA-ul fix de maine) cere intrarea in "Reorganizare judiciara". Banca si firma de leasing cer falimentul dar nu se intruneste procentajul necesar asa ca se decine "Reorganizarea".  Ceea ce inseamna ca firma continua sa lucreze sub supraveghere si sa fie in continuare o gaura neagra, platindu-si datoriile restante... intr-o zi... cu soare.
Aplauze si urale.
Nu mai rezist si ma inscriu la cuvant. Prezint pe intelesul tuturor, scurt,  situatia.
Pauza de cafea.
Prin fata mea incep sa defileze unul cate unul antevorbitorii cei mai infocati (aia cu mireasa si jugulara). Sunt spasiti ca niste copii si ma intreaba cu ochii umezi:
"Si ziceti ca nu ne mai luam banii?"
"Nu! le spun. Mancati covrigei. E tot ce o sa mai luati de la U".


Dumnezeule, de ce m-ai aruncat tu cu buna stiinta in tara asta de prosti?