Un grup minunat despre menopauza si nu numai: 

"Substitutia hormonala. Menopauza si Premenopauza. Grup de sustinere"

https://www.facebook.com/groups/1027652724830735/user/1201035536

 La capitolul alegeri as adauga ceva ce spune Søren Kierkegaard: ca nu exista vreo decizie care tine de omenesc si care sa nu contina avantaje si dezavantaje iar in final regrete. Sa faci copii (pro si contra), sa te mariti (pro si contra), sa alegi orice meserie (pro si contra), etc. La final spune ca, in realitate, viata este despre minimizarea regretelor, nu despre eliminarea lor, ceea ce este misiune imposibila. Cine spune ca nu regreta nimic legat de o decizie/directie minte sau se minte.

Deciziile legate de sănătate sunt din aceeasi gama: orice cale ai urma va avea bune si rele. Chimioterapia distruge celulele canceroase dar si celule bune. Ce alegi? Sa nu faci? Sa iei plante? Te duci la vrajitoare? Substitutia hormonala, riscuri si beneficii. In final regretele fac diferenta, pentru ca nu toti regretam aceleasi lucruri. De aceea substitutia hormonala este o alegere personala si eu sutin aici ca medicii nu ar trebui sa ne infantilizeze si sa aleaga pentru noi. Dar nici noi nu ar trebui sa le cerem asta numai pentru ca nu ne-am maturizat destul si nu suntem capabile sa ne asumam deciziile noastre. Personal prefer moartea in locul unei vieti proaste si nu ma agat de viata cu orice pret; decat sa traiesc 10 ani intr-un buncar dupa explozia atomica prefer sa mor in explozia aia. Dar asta-s eu... altii isi construiesc buncare si viseaza sa se bage in ele... Deci... decizii si regrete mai mari sau mai mici, fiecare stie pentru el.

 "Dr. Wright a inventat termenul „Sindromul musculo-scheletal al menopauzei” (MSM) după ce a observat numeroase femei în postmenopauză care sufereau de probleme ortopedice, cum ar fi umărul înghețat.

Cercetările ei extinse au dezvăluit că 80% dintre femeile aflate în postmenopauză suferă simptome musculo-scheletale care le influenteaza negativ viața, 25% dintre aceste femei fiind grav debilitate de ele. În ciuda prevalenței, aceste simptome sunt adesea nerecunoscute sau diagnosticate greșit de cătremedici, lăsând multe femei să sufere în tăcere.

Sindromul cuprinde o serie de simptome debilitante, inclusiv:

• Artralgie (durere in tot corpul)
• Inflamație (de exemplu, umăr înghețat)
• Pierderea masei musculare
• Pierderea densității osoase
• Redistribuirea grăsimilor
• Agravarea rapidă a artritei

Studiul evidențiază pierderea rapidă de estrogen în timpul perimenopauzei și menopauzei ca cauza principală a MSM. În mod alarmant, 40% dintre femeile care caută asistență medicală pentru aceste simptome, deoarece nu li se identifca la anlize cauze specifice, sunt respinse sau neînțelese de către medici.

Cercetarea Dr. Wright subliniază urgența recunoașterii MSM (sindromul musculoscheletal de menopauza) în comunitatea medicală. Nu numai că MSM este tratabil, dar poate sa fie prevenit prin intervenție timpurie, modificări ale stilului de viață și cunoștințe cuprinzătoare. Fără un tratament adecvat, MSM contribuie semnificativ la fragilitate și la creșterea mortalității la femei."

https://www.morningstar.com/news/pr-newswire/20240731fl73331/groundbreaking-study-establishes-nomenclature-for-musculoskeletal-syndrome-of-menopause

 In timpul substitutiei hormonale continue, recomandata in postmenopauza, pot aprea sangerari anormale. Motivele acestor sangerari sunt:

• prea putin estrogen care sa contrabalanseze progesteronul
• prea mult progesteron care sa contrabalanseze estrogenul
• deoarece substitutia hormonala continua se incepe standard cu estrogen pana la disparitia simptomelor si progesteron de 100mg, de cele mai multe ori sangerarea apare deoarece raportul estrogen- progesteron este dezechilibrat in favoarea estrogeului (prea mult estrogen fata de progesetron).
• in prima faza, cum este si firesc, se creste doza de progesteron (unele studii spun ca pana la 300mg este in regula) pana la oprirea sangerarii, ceea ce ne obliga sa supradozam progesetronul.
• din aceasta cauza sangerarea reapare, (la mine cateva zile la fiecare 2-3 saptamani)
• prea mult progesteron insa, face ca uterul sa devina atrofic si inflamat, ceea ce favorizeaza din nou sangerarea. "Progesterone breakthrough bleeding occurs when the progesterone/estrogen ratio is high, leading to an atrophic and ulcerated endometrium because of a lack of estrogen, resulting in frequent, irregular bleeding. When a change in hormone regulation occurs, dysfunctional bleeding may follow" https://www.medscape.com/viewarticle/475437_2?form=fpf
• scaderea treptata a dozei de progesteron (din 100 in 100 de mg) poate sa fie cheia in oprirea definitive a sangerarii si in restabilirea echilibrului final.
• in substitutia hoemonala, atat cantitatea de estrogen si progesetron cat si raportul dintre ele difera de la femeie la femeie, in functie de capacitatea de absorbtie care este determinata de multi factori, inclusiv genetici. Un articol interesant despre variabilele care fac diferenta in absorbtia diferitelor medicamante aici: https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC1220963/

 După menopauză, nivelul de colesterol al unei persoane poate crește.

Un studiu din 2018, https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC5763482/, confirmă că hormonii sexuali, cum ar fi estrogenul, oferă o anumită protecție împotriva bolilor de inimă înainte de menopauză.

Iar un studiu din 2020, https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/32187130/ a descoperit că nivelurile de colesterol total, colesterol LDL și trigliceride au fost mult mai mari la femei după menopauză, în comparație cu persoanele aflate în stadiile incipiente. Nivelurile de colesterol HDL au fost reduse la toți participanții.

Ficatul joacă un rol important în metabolism prin utilizarea acizilor grași, trigliceridelor și colesterolului pentru a satisface nevoile metabolice ale organismului.

Estrogenul ajută la reglarea metabolismului lipidelor din ficat. Ca urmare, scăderea nivelului de estrogen în timpul menopauzei duce la niveluri mai mari de colesterol LDL și trigliceride.

Experimentarea acestei scăderi a estrogenului devreme poate crește anumite riscuri pentru sănătate. Potrivit Australasian Menopause Society, persoanele care intră în menopauză devreme au de două ori mai multe șanse de a dezvolta boli de inimă, în comparație cu femeile de vârstă similară care nu au intrat încă în menopauză.

Sursa:

https://www.medicalnewstoday.com/articles/menopause-and-cholesterol#link

 

"Bolile mintale severe si perimenopauza

Autorii au analizat studii relevante si independente, folosind termeni de căutare, inclusiv menopauză*, perimenopauză*, HRT, depresie, anxietate, schizo*, psiho*, „bipolar afectiv”, hiperprolactină* în diferite combinații, folosind PubMed, Google Scholar și ReadCube Papers în ianuarie și februarie 2023, iar rezumatele au fost verificate pentru relevanță. Au fost acceptate doar articolele revizuite si confirmate de colegi. Referințele pentru informații de bază (de exemplu, ghiduri relevante) au fost incluse în mod specific în conformitate cu cunoștințele autorilor în domeniu.

Perimenopauza, menopauza și creierul

Menopauza apare atunci când menstruația încetează din cauza incetarii producerii de hormoni de catre ovare. Perimenopauza reprezintă un interval de timp variabil înainte de menopauză, când hormonii care sunt produși de ovare (estradiol, progesteron și testosteron) pot fi foarte fluctuanți și responsabili pentru multe simptome fizice și psihologice.

Vârsta medie a menopauzei în Marea Britanie este de 51 de ani, iar simptomele de perimenopauză sunt frecvent observate în timpul tranziției către aceastaincepand de la 40 de ani, deși pot apărea si mult mai devreme. La aceasta se adauga cazurile de menopauza chirurgicala

Simptomele psihologice care ar putea fi atribuite unei menopauze tipice includ anxietate, dispoziție scăzută, paranoia, anhedonie, iritabilitate, disociere, insomnie și sentimente de valoare de sine scăzută. Aceste simptome apar din cauza impactului modificărilor hormonale asupra creierului. Simptomele psihologice asociate cu menopauza pot fi suficient de severe pentru a ajunge la tulburări mintale inexistente anterior perioadei sau pot exacerba tulburările mintale preexistente subdiacente.

Estradiolul, progesteronul și testosteronul sunt hormoni importanți în funcționarea creierului, în special estradiolul. Estradiolul are un rol în modularea serotoninei, iar căile serotoninergice sunt considerate a fi implicate în baza neurobiologică a depresiei. Alte căi de neurotransmițători, inclusiv sulfatul de dehidroepiandrosteron și acidul gamma-aminobutiric (GABA), sunt, de asemenea, afectate de menopauză și se crede că sunt legate de schimbările de dispoziție.

În plus față de estradiol, nivelurile de testosteron total și liber scad odată cu vârsta, deseori începând de la mijlocul anilor de reproducere. Există dovezi că terapia transdermică cu testosteron oferă o îmbunătățire semnificativă a bunăstării psihologice precum și în tratamentul tulburării de dorință sexuală hipoactivă.

Receptorii de progesteron se găsesc, de asemenea, în creier, iar nivelurile reduse de progesteron, deși nu se vede că au un impact consistent asupra bunăstării psihologice, pot avea un impact asupra simptomologiei menopauzei, care altfel ar duce la o creștere a suferinței psihologice. Un exemplu în acest sens este înlocuirea cu progesteron care ameliorează insomnia; progesteronul este convertit în alopregnanolon în creier, ceea ce duce la efecte GABAergice în aval care au ca rezultat îmbunătățirea somnului.

Boală mintală severă preexistentă și perimenopauză

Fluctuațiile nivelului hormonal și eventuala scădere a nivelului de estrogen în timpul perimenopauzei reprezintă un factor de risc pentru simptomele psihologice nou aparute (inclusiv anxietate, dispoziție scăzută și ceață cerebrală, care sunt frecvent întâlnite în cursul normal al menopauzei). In aceasta perioada pot aparea și primele episoade de boală mintală, inclusiv episoade depresive și episoade psihotice.

Estradiolul este un neurosteroid puternic și tinde să fie „neuroprotector”: in etape ale vieții în care estradiolul este relativ scăzut (perimenstrual, postpartum, peri- și postmenopauză) sunt asociate cu creșteri ale episoadelor depresive și psihotice la femei.

În această lucrare, luăm în considerare în mare măsură ce se întâmplă cu pacienții cu boală mintală cronică preexistentă care pot fi expuși riscului de recidivă a simptomelor si la debutul rezistenței la tratament.

În Anglia și Țara Galilor, cele mai mari rate de sinucidere la femei este observata în grupul de vârstă 45-49 de ani (7,8 la 100 000 în 2021). Tendințe similare sunt observate în datele din Australia; aceasta a fost examinată și poate fi legată de simptomele asociate cu perienopauză.

Tulburare afectivă bipolară

Există dovezi limitate privind evoluția tulburării afective bipolare prin menopauză, dar dovezile preliminare sugerează că poate exista o creștere a ratei tulburărilor de dispoziție, cu tendință spre episoade depresive și creșteri ale iritabilității, hipomaniacale/ simptome maniacale și creșterea ciclismului raportate, de asemenea, în rapoartele de caz. Merită să luăm în considerare efectul insomniei asociate perimenopauzei ca factor mediator pentru această populație, deoarece cei cu bipolaritate sunt deosebit de sensibili.

Femeile care au avut episoade de tulburări afective asociate cu nașterea prezintă un risc deosebit de recidivă în perimenopauză, mai ales dacă aceasta este o menopauză abruptă, iatrogenă (indusa de medic).

Anxietatea

Simptomele de anxietate sunt adesea un semn distinctiv al perimenopauzei și sunt mai probabil să apară la cei cu un diagnostic preexistent sau sensibilitate la anxietate au fost neglijate.

Traume

Trecutul traumatizant este asociat cu o varietate de tulburări mintale ulterioare. Estrogenul poate juca un rol în modelul de vulnerabilitate la stres pentru ca moduleaza efectele traumei copilăriei, inclusiv sechelele fizice și psihologice de-a lungul vieții.

Neurodiversitatea

Există cercetări limitate în special în ceea ce privește evoluția neurodiversității prin menopauză. Persoanele cu tulburări din spectrul autist pot descoperi că provocarea de a naviga într-o lume neurotipică devine sporită la menopauză, cu sensibilități senzoriale crescute și mai multe provocări de comunicare și reglare emoțională, conducând uneori la stabilirea de noi diagnostice în perioada perimenopauză. Disfuncția executivă și alte probleme cognitive sunt raportate frecvent în timpul perimenopauzei; acestea care pot părea foarte asemănătoare cu constelația de simptome observate în tulburarea de hiperactivitate cu deficit de atenție (ADHD) și, ca și ADHD, pot răspunde la stimulenți. Având în vedere suprapunerea, se poate presupune că cei cu ADHD preexistent pot experimenta o agravare a simptomelor ADHD cu perimenopauză și s-a demonstrat că persoanele cu ADHD comorbid sunt, de asemenea, mai vulnerabile la simptomele psihologice asociate perimenopauzei.

Riscuri pentru sănătatea fizică asociate cu boli mintale severe

Persoanele care trăiesc cu boli mintale sunt recunoscute ca având o speranță de viață redusă în comparație cu populația generală și se consideră că au un nivel mai rău de sănătate fizică, în special în ceea ce privește sistemul cardiovascular.

Bolile mintale complică, de asemenea, strategiile de prevenire și management al bolilor medicale. Există o varietate de factori despre care se consideră că afectează inegalitățile de sănătate cu care se confruntă cei cu boli mintale, inclusiv sărăcia și izolarea socială, accesul la asistență medicală, genetica, efectele secundare ale tratamentului și alegerile privind stilul de viață.

Implicațiile TSH asupra sănătății fizice

HRT s-a confruntat cu o o imagine negativă de presă în ultimii 20 de ani. Studiul controlat randomizat al WHI a condus la o scădere a prescripțiilor de HRT, deoarece clinicienii au simțit un nivel semnificativ de incertitudine cu privire la raportul riscuri/beneficii al prescrierii HRT. Cu toate acestea, rezultate mai liniștitoare în urma reanalizării datelor s-au tradus in faptul ca că beneficiile TSH pot fi apreciate mai ușor, fără îngrijorarea cu privire la cauzarea prejudiciului, dacă este prescrisă HRT adecvată.

Prin HRT adecvată, înțelegem TSH identică cu organismul, despre care știm că nu are risc tromboembolic venos și nu provoacă o creștere semnificativă a riscului de cancer de sân ar trebui considerată ca terapie de primă linie.

În rezumat, HRT identic cu organismul cuprinde estradiol transdermic, într-un plasture, gel sau spray, alături de capsule de progesteron micronizate pentru persoanele care au uter și necesită protecție endometrială. Un mijloc alternativ de a oferi protecție endometrială este steriletul Mirena. Alte adjuvante includ preparate cu hormoni vaginali (gen Ovestin) pentru simptomele genito-urinale ale menopauzei, care pot afecta indirect bunăstarea psihologică și testosteronul transdermic, sub formă de cremă sau gel, care în prezent nu este autorizat pentru utilizare. l

HRT ca potențial adjuvant al medicației psihotrope

HRT poate fi utilizată pentru a restabili nivelurile în scădere ale hormonilor în perimenopauză. Psihiatrii evaluează și tratează în mod regulat hipotiroidismul, recunoscându-l ca o afecțiune endocrinologică cu sechele psihologice importante care uneori provoacă sau în cel mai bun caz exacerbează boli mintale. Declinul hormonal din perimenopauza este mai răspândit decât hipotiroidismul și este imperativ ca acesta să fie luat în considerare și gestionat împreună cu planurile de tratament pentru boli mintale.

Pentru femeile care simt pentru prima oara starea de spirit scăzută asociată cu perimenopauză, HRT (estradiol și progestativ, dacă este necesar) este prima linie de tratament și nu există dovezi că antidepresivele sunt benefice.

Ghidurile actuale sunt de a trata depresia de perimenopauza ca pe orice alt episod depresiv. Cu toate acestea, se știe că persoanele aflate în pre- și postmenopauză nu răspund la inhibitorii selectivi ai recaptării serotoninei la fel de eficient ca alte persoanele din alte grupe demografice și ratele de întrerupere din cauza efectelor adverse sunt semnificative.

După cum sa discutat mai sus, există o corelație puternică între simptomele vasomotorii și simptomele de anxietate. Venlafaxina este autorizată pentru tratamentul simptomelor vasomotorii în perimenopauză, dar HRT s-a dovedit a fi mai eficientă.

De-a lungul vieții reproductive, se crede că estradiolul ridică pragul de vulnerabilitate la dezvoltarea simptomelor psihotice, fiind protector împotriva schizofreniei; Simptomele psihotice de referință s-au dovedit a fi cele mai severe în faza perimenstruală a ciclului, când nivelurile de estradiol sunt scăzute. Au existat raportări de cazuri de psihoză perimenopauză de nou-apariție care nu răspunde la antipsihotice, dar răspunde la HRT (estradiol și progestativ), fie ca agent unic sau ca adjuvant la antipsihotice.

La pacienții în perimenopauză cu schizofrenie cronică, estradiolul transdermic îmbunătățește simptomele psihotice și depresive. Un studiu comunitar al femeilor aflate în postmenopauză cu boli psihotice a constatat că cele care urmau TSH aveau mai puține simptome negative și aveau nevoie de mai putine medicamente psihiatrice.

Au existat foarte puține cercetări cu privire la rolul HRT în gestionarea tulburării afective bipolare în perioada perimenopauză, dar un mic studiu a constatat că femeile în perimenopauză cu un diagnostic preexistent de tulburare afectivă bipolară care nu au utilizat TSH au avut o agravare semnificativă a simptomelor tulburării afective bipolare în comparație cu cei care au utilizat TSH.

Hiperprolactinemie cu antipsihotice: o exacerbare iatrogenă (indusa de medicatie) a menopauzei?

Pacienții cu boli cronice tratați cu medicamente antipsihotice (și într-o măsură mai mică antidepresive) prezintă adesea hiperprolactinemie iatrogenă. Prolactina suprimă secreția hipotalamică a hormonului de eliberare a gonadotrofinelor, ceea ce duce la o suprimare a hormonului foliculostimulant (FSH) și a hormonului luteinizant și la suprimarea hormonilor sexuali (estradiol, progesteron și testosteron). Această stare iatrogenă hipo-estrogenică poate fi exacerbată de scăderea estradiolului secundar menopauzei (Fig. 1). De asemenea, poate fi greu de evaluat dacă un pacient cu oligomenoreoă este sau nu în perimenopauză atunci când prolactina este deja ridicată. Deși măsurarea hormonilor pentru diagnosticarea menopauzei nu este de obicei recomandată, în acest scenariu măsurarea FSH poate fi utilă, deoarece FSH crescut va da dovezi că pacienta poate fi atât perimenopauză, cât și hiperprolactinemică.

Cert este ca, indiferent de cauza, un pacient care incepe sa aiba tulburari ale ciclului menstrual va avea niveluri scăzute de estradiol și, după cum se discută mai jos, acest lucru are implicații negative pentru sănătatea fizică pe termen lung și, prin urmare, merită tratat, fie prin ajustări la medicamentele psihotrope, fie prin luarea în considerare a estrogenului ca adjuvant. Din acest motiv, este deosebit de important să discutăm despre ciclurile menstruale cu pacienții carora le prescriem antipsihotice și/sau care se apropie de menopauză și să lucrăm pentru a optimiza nivelul de estrogen pentru a proteja viitoarea sănătate fizică și psihică.

Concluzie

La pacienții în perimenopauză cu antecedente de boală mintală, există pericolul eclipsării diagnosticului și simptomele de perimenopauză să fie diagnosticate greșit ca o recidivă a unei boli mintale preexistente. Acest lucru poate duce la întârzieri în diagnosticare și tratament incorect.

Atunci când pacienții experimentează o recidivă a bolii mintale în perioada de perimenopauză, clinicienii deseori acordă prioritate tratamentului bolii mintale neluand în considerare simptomele de perimenopauză; am susține că această metodă reducționistă este incorecta și că tratarea perimenopauzei și a bolilor mintale în paralel poate duce la o recuperare mai rapidă și la rezultate mai bune pe termen lung. Discutarea simptomelor prin prisma perimenopauzei poate fi de ajutor pacienților în înțelegerea experiențelor lor, iar sfaturile privind stilul de viață pot ajuta cu simptomele, care vor avea un impact pozitiv asupra sănătății mentale și fizice; același lucru este valabil și pentru noile dificultăți de sănătate mintală legate de perimenopauză. Dacă nivelurile de estrogen sunt echilibrate cu HRT, este posibil ca pacienții să răspundă mai consecvent la medicamente, poate necesitând doze mai mici sau regimuri mai puțin complexe și, în cele din urmă, bucurându-se de rezultate mai bune pentru sănătatea fizică și mentală."

Nota: in limba engleza termenul "perimenopause" se traduce perimenopauza.

https://www.cambridge.org/core/journals/bjpsych-bulletin/article/severe-mental-illness-and-the-perimenopause/8D072AACBCD3C7888C173B36635C08C3

 Bufeurile nu sunt numai bufeuri.

Sursa: https://www.balance-menopause.com/menopause-library/my-story-hrt-improved-my-heart-health/

"Povestea mea: HRT și sănătatea inimii

Când Jill, în vârstă de 50 de ani, a suferit un tip rar de atac de cord în martie 2021, a fost surprinsă de cât de repede HRT a ameliorat simptomele cardiace debilitante.

„Am avut un atac de cord de disecție spontană a arterei coronare (SCAD) în martie 2021. Acest lucru se întâmplă atunci când peretele unei artere ale inimii se rupe sau vânătăi spontan, ceea ce provoacă un atac de cord.

Toată viața mea am lucrat în industria sănătății și fitness-ului ca instructor de fitness, antrenor personal, manager de studio de aerobic și terapeut fizic. Mănânc sănătos, merg la sală și mă bucur de alergări de 5K – am un stil de viață sănătos și fac toate lucrurile potrivite pentru a-mi susține sănătatea inimii. Nu beau, nu fumez și nu am hipertensiune arterială și nu am factori de risc cardiac.

Deci, de ce am ajuns să am un tip foarte rar de atac de cord?

Deși încă nu am toate răspunsurile, de atunci am aflat că pacientul mediu cu SCAD este de sex feminin și are vârsta de 44-53 de ani - perioada din viață în care multe femei experimentează simptomele perimenopauzei și menopauzei. Simptomele obișnuite ale menopauzei includ palpitații și dificultăți de respirație, indiferent dacă o persoană a avut sau nu un atac de cord SCAD, și am aflat că British Heart Foundation observă că angina microvasculară apare cel mai frecvent la femei în momentul menopauzei, între 45 de ani. și 55.

La fel ca mine, mulți pacienți cu SCAD continuă să aibă dureri în piept ciclice și alte simptome cardiace. Aveam „evenimente” cardiace acute în prima săptămână a fiecărei luni, împreună cu senzație de constricție în piept și respirație grea, dificilă, palpitații și „căldură” când mergeam la culcare în fiecare noapte. Aceste simptome sunt de obicei tratate cu medicamente cardiace care, în cazul meu, m-au făcut să mă simt și mai rău. Uneori, eram literalmente năucita de durere de mâini și genunchi și nu puteam să respir, în timp ce vederea mi se intuneca.

Am avut o durere în piept atât de severă, continuă după SCAD, încât eram hotărât să găsesc un tratament care să ajute. După ce am vizionat documentarul Davina McCall, „Sex, mituri și menopauză”, cercetările mele m-au condus la Dr Louise Newson. Am lucrat prin munți de studii și lucrări medicale și am scris pagini de note înainte de a realiza că bufeurile mele intense și simptomele cardiace ar putea fi legate. După o consultație la o clinică de menopauză, am descoperit că SCAD nu este o contraindicație pentru HRT, așa că am început un regim de HRT atent monitorizat – iar simptomele mele cardiace s-au oprit aproape imediat.

De când am început HRT, nu am deloc simptome cardiace și, în urma unei angiografii, mi s-a spus că inima mea este „frumoasă și sănătoasă”. Progesteronul micronizat mi-a atenuat complet durerea în piept, dar dacă opresc să iau Utrogestan mai mult de cinci zile, simptomele îmi revin. In cazul estrogenului imi revin simptomele daca opresc administrarea mai mult de doua saptamani.

Aș dori ca femeile și profesioniștii din domeniul sănătății să fie conștienți de faptul că astfel de simptome ar putea fi legate de hormoni, deoarece odată ce mergi pe „calea cardiacă” și vezi specialiști, nu sunt deloc interesați să se gândească la hormonii tăi din experiența mea. În principal, am avut simptome cardiace și bufeuri și nu multe dintre celelalte simptome de menopauză despre care ați citit.”