Liniste, frig, cald in masina, ceaiul aromat si cald, cu miere, copaci acoperiti de chiciura, mirosul de zapada intrand prin ferastra deschisa, ici colo un tril de pasare zgribulita.
Dimineata poate sa inceapa!
luni, 21 februarie 2011
Iar dimineti...
In dinineata aceasta nu m-am mai dus direct la birou. Mi-am luat un ceai de la OMV si m-am dus la Fantana cu Ciresi.
Liniste, frig, cald in masina, ceaiul aromat si cald, cu miere, copaci acoperiti de chiciura, mirosul de zapada intrand prin ferastra deschisa, ici colo un tril de pasare zgribulita.
Dimineata poate sa inceapa!
Liniste, frig, cald in masina, ceaiul aromat si cald, cu miere, copaci acoperiti de chiciura, mirosul de zapada intrand prin ferastra deschisa, ici colo un tril de pasare zgribulita.
Dimineata poate sa inceapa!
duminică, 28 noiembrie 2010
Oradea
Am fost la Oradea.
N-am putut sa nu-mi aduc aminte de Eva Heyman in timp ce rataceam pe strazile din centru. De la jurnalul Evei a inceput ruptura mea definitiva cu crestinismul. Si nu am mai vrut sa pun nimic in locul lui.
Ma simt bine asa, secular umanista.
Din pacate nimic la Oradea nu vorbeste despre Eva. As fi dorit sa pot aprinde o lumanare undeva.
http://www.annefrank.dk/children/new_page_5e.htm
Nu m-a impresionat in mod deosebit niciuna dintre cladirile despre care se vorbeste atat (barocul, neoclasicul, etc.) pentru ca am vazut la Roma, Paris, Dresda, etc. mult mai mult de atat.
Nu m-am asteptat insa la atat de mult secessionism. Cladiri originale, desprinse parca din 1001 de nopti cum am vazut numai la Oradea! Ce indrazneala pe arhitectii vremurilor! Astazi o astfel de arhitectura ar parea copilaroasa sau naiva. Dar este totusi atat de naturala si de vie!
N-am putut sa nu-mi aduc aminte de Eva Heyman in timp ce rataceam pe strazile din centru. De la jurnalul Evei a inceput ruptura mea definitiva cu crestinismul. Si nu am mai vrut sa pun nimic in locul lui.
Ma simt bine asa, secular umanista.
Din pacate nimic la Oradea nu vorbeste despre Eva. As fi dorit sa pot aprinde o lumanare undeva.
http://www.annefrank.dk/children/new_page_5e.htm
Nu m-a impresionat in mod deosebit niciuna dintre cladirile despre care se vorbeste atat (barocul, neoclasicul, etc.) pentru ca am vazut la Roma, Paris, Dresda, etc. mult mai mult de atat.
Nu m-am asteptat insa la atat de mult secessionism. Cladiri originale, desprinse parca din 1001 de nopti cum am vazut numai la Oradea! Ce indrazneala pe arhitectii vremurilor! Astazi o astfel de arhitectura ar parea copilaroasa sau naiva. Dar este totusi atat de naturala si de vie!
marți, 23 noiembrie 2010
Lumea lui Ion Barladeanu
Extraordinare lucrarile artistului.
Fascinanta povestea lui.
De neuitat omul.
Pentru mine a fost mai intai filmul de la HBO "Lumea vazuta de Ion B". Apoi i-am cautat lucrarile. Apoi i-am invatat pe de rost viata. Cand am aflat ca filmul a luat un Emmy m-am gandit ca merita mai mult decat atat. Rar mi-a fost dat sa vad atat de multa autenticitate si paradox intr-un documentar despre un artist.
- Ghena mizerabila in care locuia artistul, cum a fost gasit de galeristul Dan Popescu. (Nu-mi aduc aminte daca rezulta din film ca in realitate artistul Ovidiu Fenes care cauta pe la ghena unui bloc materie prima pentru colajele sale l-a descoperit primul, a fost fascinat de lucari si le-a propus lui Dan Popescu).
- Prima expozitie - Ion B se face frumos - cere niste crema de ghete neagra. Isi face ghetele si apoi isi "face" si geaca din piele cu aceeasi crema.
- O alta expozitie la Paris - mandru, Ion B isi arata lucrarile celorlati artisti simtindu-su unul dintre ei.
- "Ce va doriti cel mai mult?"
- "O bicicleta."
- Vizita in satul natal. A fost dat afara din casa de parinti care-l considerau "un nebun bun de nimic". Nu se intelegea cu tatal care era comunist inrait. Plange Ion B in satul natal. Intrezaresti copilaria necajita, sufletul fostului copil abuzat inca dinainte de a se naste... (Am citit mai tarziu intr-un interviu ca artistul are "9 luni de puscarie in burta mamei").
- Mereu colajele. Lucrarile par ale un copil care se joaca cu ce se da prin lagarul comunist (reviste straine cu branduri, artiste de cinema, Ceausescu si cu Leana, etc.).
"Ceea ce fac eu este sa-i pun mustati lui Dumnezeu
Sa-mi bat joc de ingeri
Sa ii iau la rost
Si sa desenez un zbenghi
Pe scafarlia domnului prost" (Minulescu)
Uneori jocul este copilaresc si simplu.
Alte ori e tragic, paradoxal sau crud.
Am impresia ca Ceausescu si Leana se substituie inconstient parintilor sai.
- Se duce cu colajele la locatarii din blocul cu ghena (carora obisnuia sa le faca diferite servicii) pentru a le arata ca este si el cineva; mandria, conditia umana restabilita;
- Scena finala: Ion B plimbandu-se mandru pe bicicleta. Hapy End.
The End.
Iar apoi circul natioal.
Ion B este nemultumit si spune ca lui filmul nu i-a adus niciun folos (ba ca dimpotriva, l-a facut de ras).
Pentru film Ion B a fost platit cu 1000 EUR!!!
Ion B inca mai locuieste in ghena desi lucraile lui s-au vandut cu mii de EUR bucata.
Ion B a locuit la un moment dat cu chirie intr-un apartament dar proprietarii l-au evacuat din cauza mizeriei de ghena in care locuia.
S-a reapucat de bautura (nu cred ca se lasase vreodata).
Un proces intre galeria H'art si Ion B pentru dreopturile de autor.
Regizorul Alexander Nanu se cearta cu Dan Popescu pe subiectul "cine a profitat mai mult de urma lui Ion B.
As face un colaj cu cele de mai sus. Daca-as avea talentul lui IonB as vinde bine la Paris! Sau as sfarsi intr-o ghena ceea ce n-ar fi obligatoriu rau.
Pana la urma lumea toata e o ghena.
Fascinanta povestea lui.
De neuitat omul.
Pentru mine a fost mai intai filmul de la HBO "Lumea vazuta de Ion B". Apoi i-am cautat lucrarile. Apoi i-am invatat pe de rost viata. Cand am aflat ca filmul a luat un Emmy m-am gandit ca merita mai mult decat atat. Rar mi-a fost dat sa vad atat de multa autenticitate si paradox intr-un documentar despre un artist.
- Ghena mizerabila in care locuia artistul, cum a fost gasit de galeristul Dan Popescu. (Nu-mi aduc aminte daca rezulta din film ca in realitate artistul Ovidiu Fenes care cauta pe la ghena unui bloc materie prima pentru colajele sale l-a descoperit primul, a fost fascinat de lucari si le-a propus lui Dan Popescu).
- Prima expozitie - Ion B se face frumos - cere niste crema de ghete neagra. Isi face ghetele si apoi isi "face" si geaca din piele cu aceeasi crema.
- O alta expozitie la Paris - mandru, Ion B isi arata lucrarile celorlati artisti simtindu-su unul dintre ei.
- "Ce va doriti cel mai mult?"
- "O bicicleta."
- Vizita in satul natal. A fost dat afara din casa de parinti care-l considerau "un nebun bun de nimic". Nu se intelegea cu tatal care era comunist inrait. Plange Ion B in satul natal. Intrezaresti copilaria necajita, sufletul fostului copil abuzat inca dinainte de a se naste... (Am citit mai tarziu intr-un interviu ca artistul are "9 luni de puscarie in burta mamei").
- Mereu colajele. Lucrarile par ale un copil care se joaca cu ce se da prin lagarul comunist (reviste straine cu branduri, artiste de cinema, Ceausescu si cu Leana, etc.).
"Ceea ce fac eu este sa-i pun mustati lui Dumnezeu
Sa-mi bat joc de ingeri
Sa ii iau la rost
Si sa desenez un zbenghi
Pe scafarlia domnului prost" (Minulescu)
Uneori jocul este copilaresc si simplu.
Alte ori e tragic, paradoxal sau crud.
Am impresia ca Ceausescu si Leana se substituie inconstient parintilor sai.
- Se duce cu colajele la locatarii din blocul cu ghena (carora obisnuia sa le faca diferite servicii) pentru a le arata ca este si el cineva; mandria, conditia umana restabilita;
- Scena finala: Ion B plimbandu-se mandru pe bicicleta. Hapy End.
The End.
Iar apoi circul natioal.
Ion B este nemultumit si spune ca lui filmul nu i-a adus niciun folos (ba ca dimpotriva, l-a facut de ras).
Pentru film Ion B a fost platit cu 1000 EUR!!!
Ion B inca mai locuieste in ghena desi lucraile lui s-au vandut cu mii de EUR bucata.
Ion B a locuit la un moment dat cu chirie intr-un apartament dar proprietarii l-au evacuat din cauza mizeriei de ghena in care locuia.
S-a reapucat de bautura (nu cred ca se lasase vreodata).
Un proces intre galeria H'art si Ion B pentru dreopturile de autor.
Regizorul Alexander Nanu se cearta cu Dan Popescu pe subiectul "cine a profitat mai mult de urma lui Ion B.
As face un colaj cu cele de mai sus. Daca-as avea talentul lui IonB as vinde bine la Paris! Sau as sfarsi intr-o ghena ceea ce n-ar fi obligatoriu rau.
Pana la urma lumea toata e o ghena.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)