Ieri Vlad si-a uitat acasa blocul de desen si acuarelele (aiureala caracteristica la majoritatea copiilor in primele zile de scoala). Invatatoarea i-a spus colegului de banca sa-i dea o foaie si o pensula. In loc sa ia de la coleg si sa se faca neobservat printre restul colegilor Vlad a facut, ca de obicei, un circ intreg:
"Nu merit sa fiu ajutat", "Sunt un uituc", "Nu, nu, te rog sa nu ma ajuti", etc.
Normal ca invatatoarea s-a iritat si i-a spus ca daca nu accepta IMEDIAT ajutorul colegului primeste un "Insuficient". Cand a auzit una ca asta a luat foaia si si-a facut treaba fara sa mai carcteasca.
Si ca sa fie atelajul complet (trasura intr-o roata si martoaga beata impopotonata cu ciucuri si palarie de pai) a mai adaugat inca doua obsesii la cotidianul plictisitor:
1. "Am inchis usa la masina?" (se intoarce zilnic sa verfice) - asta dupa ce a lasat usa de la masina deschisa odata si l-am cam apostrofat: i-am zis ca vin hotii si ne fura masina, etc.
2. "Nu mi-am notat bine tema. PRECIS!" - dupa ce nu si-a notat marti tema si invatatoarea i-a scris cu rosu in caiet "sa-ti notezi corect tema". Zilnic, in drum spre casa incepe: "cred ca iar nu mi-am notat bine tema" si o tine tot asa pana ajungem si face nenorocita aceea de tema si vede ca e bine notata.
Cu alte cuvinte suntem "back in business"...
Of, Doamne, perfectionismul asta ucigator!! Oare de unde l-o fi MOSTENIT? ;-))
RăspundețiȘtergereDe la ta'su, desigur...;)
RăspundețiȘtergereApropos, voua nu vi se intampla cand vedeti o trasatura mai "asa" a copilului sa ziceti "seamana cu tine, draga..." si cand e una de va place "asta-i de la mine"? Ca noi tot timpul aruncam de la unul la altul "the smelly cat"...