luni, 14 decembrie 2009

Astazi a fost ultima zi de scoala la Vlad. Am fost anuntati ca vin imbracati cum vor, fara carti, pentru doar doua ore, la un soi de petrecere. Prima faza a fost ieri cand a spus ca el nu vrea la nicio petrecere, ca vrea sa stea acasa. Acum nu-i o noutate ca Vlad vrea sa stea acasa si ca nu se da in vant dupa evenimente sociale dar am insistat sa se duca totusi. and l-am luat, in masina l-am intrebat cum a fost. Si zice "bine,copiii au dansat, au fost fursecuri dar mie nu-mi plac fursecurile, am prmit un ou Kinder... Iar M (colega de banca) mi-a spus ca sunt cel mai rau baiat din clasa". La care eu zic "da, ce sa zica si ea". Si el incepe, pentru a nu stiu cata oara in luna aceasta "pai are dreptate, chiar asa si sunt". Intreb "de ce, ce s-a intamplat" si zice "pai un baiat a zis ca am luat eu niste scaune dar eu nu le luasem". "Pai normal ca nu le-ai luat ca vad ca nu sunt in ghiozdan" zic eu incercand s-o dau pe gluma. Dar el a continuat cu fandacsia asta "sunt foarte rau, chiar are dreptate" ceea ce m-a scos din minti in asemenea hal incat i-am spus "da, foarte bine, daca asa crezi tu, si Mosu o sa creada tot asta si o sa primesti gaura de la covrig de Craciun". 

Acum trebuie spus ca M e o fetita  tare rautacioasa care-l tot critica si frichine pe Vlad iar el se enerveaza adeseori si incepe sa planga ceea ce-i alimenteaza micutei scorpii depozitul de munitie. Dar ceea ce ma scoate pe mine cel mai tare din minti este faptul ca el se blameaza, spune despre el una doua "sun un prost", "sunt un idiot", "trebuie sa fiu pedepsit", etc. desi noi nu-i zicem niciodata astfel de cuvinte iar critica chiar nu este un mod de viata la noi in casa. Are de pilda diferite contraziceri cu M si el o intreaba "adica crezi ca sunt un idiot nesimtit?" iar M ce rapunde? Logic: "Da esti si toata clasa crede asta". La care el incepe sa urle disperat pentru ce? Pentru ca a primit FIX ce a cerut.

La un moment dat, cand l-am intrebat disperata, de ce se tortureaza astfel mi-a spus
-Pentru ca nu cred ca sunt suficient de bun. 
-Esti mult mai mult decat bun, esti un copil cum orice parinte si-ar dori sa aiba. 
-Nu mi se pare ca eu fac ceea ce trebuie sa faca un copil bun. Ce trebuie sa faca un copil bun?
-Un copil bun trebuie sa fie fericit si sa-si traiasca copilaria. Nu este nevoie ca un copil sa traiasca pentru a-i multumi pe parinti ci pe el insusi. El trebuie sa fie un copil fericit pentru ca atunci cand va creste sa poata creste la randul lui pe propriul sau copil fericit. 
A parut convins pe moment dar a doua zi a venit petrecerea aeasta de la scoala si a luat-o de la capat cu zvarcolitul...

5 comentarii:

  1. Of, of, of, nici nu vreau sa ma gandesc ce e in sufletul vostru, fiecare e torturat in felul lui... Alice, draga mea, oare nu cumva ati intrat intr-un cerc vicios in care el pune in act perfectionismul tau si simte nevoia sa fie pedepsit (si sa se autopedepseasca) fiindca nu e perfect asa cum astepti tu de la tine??? Pe de alta parte, mai banuiesc si o influenta a mamei tale, nu stiu de ce... poate pentru ca sunt sceptica in privinta capacitatii abuzatorilor de a se schimba in bine... Nu stiu, ma gandesc si eu cum sa incerci toate abordarile posibile, dar te rog incepe cu tine!
    Te imbratisez si iti doresc multa putere si cat mai putina zbatere sufleteasca!

    RăspundețiȘtergere
  2. Numai ce am trimis mesajul asta si mi-a mai beculit ceva. Oare nu cumva teoretizezi prea mult cu el si ii explici prea multe ca unui om mare? La intrebarea cu copilul bun, poate i-as fi spus "Esti cel mai bun copil din lume pentru mine si eu te iubesc exact asa cum esti, nu trebuie sa faci nimic ca sa fii un copil bun, fiindca esti deja" - si atat! El nu are instrumentele intelectuale necesare ca sa priceapa si sa proceseze explicatiile tale (cu siguranta binevoitoare), ba chiar s-ar putea ca mai mult sa-l bulverseze... Nu stiu, zic si eu ipoteze... ipoteze...

    RăspundețiȘtergere
  3. Cred ca da, teoretizez nu mult, FOARTE mult. Cred ca am cazut intr-un soi de capacana. Este o teorie educationala care zice ca daca copilul e interesat de ceva (indiferent de ce nivel zici tu ca este) inseamna ca este de nivelul lui. Si de aici au inceput multe. Eu citeam un tratat de istorie, el venea "ce citesti", eu ii citeam putin zicand "precis se plictiseste ca nu e de nivelul lui" - si chiar nu era - iar el ramanea acolo, fermecat si asa incepea pasiunea pentru istorie. Necazul este ca in scurt timp ne-am trezit cu un copil care traieste niste dileme de om mare dar nu are puterea sa le rezolve decat la nivelul copilariei. Si atunci nu stiu daca nu era mai inteligent sa existe ca pe vremuri o lume a adultilor si una a copiilor, clar delimitata. Oricum Cutia Pandorei a fost deschisa la noi si habar n-am cum se drege busuiocul.

    RăspundețiȘtergere
  4. Plus cu faza "nu sunt destul de cuminte" asta tine de cand se apropie Craciunul. Este o presiune imensa in jurul nostru, in toate mediile (scoala, TV, cunostinte, bunici, prieteni) cu acest "Mosul vine la copiii cuminti". Si pentru prima data in viata (pentru ca este suficient de mare) el nu pricepe exact ce inseamna un copil cuminte. Ce trebuie mai exact sa faca? Este si el un copil cuminte? Sau nu? Si zice "dar eu nu depun niciun efort special ca sa fiu cuminte, deci nu sunt cuminte, deci nu vine Mosul". Faina logica, nu?

    Acum intre noi fie vorba: ce trebuie exact sa faca un copil cuminte? Ca "eu te iubesc asa cum esti indiferent ce-ai face" nu tine in contextul acesta. Mosul vine daca ai fost cuminte!

    RăspundețiȘtergere
  5. Uite, poate te ajuta http://cafegradiva.blogspot.com/2010/05/cauza-copiilor-cetateni-sau-despre.html

    RăspundețiȘtergere